CONTINUTUL EDUCATIEI RELIGIOASE
In predarea religiei deosebim latura subiectiva ( trairea religioasa , ca fapt sufletesc ) si latura obiectiva ( continutul educatiei religioase ).
Trairea religioasa poate fi invatata numai prin crearea unor situatii concrete de viata . Acest lucru se poate face prin cuvant si prin fapata. Profesorul de religie poate educa viata afectiva a elevilor in sensul sentimentelor religioase superioare. Automatizarea practicilor religioase observate si exersate de catre ei , nu au ca rezultat ajungerea la trairea religioasa.
Latura obiectiva a predariireligiei vizeaza continutul educatiei religioase , adica totalitatea cunostintelor religioase selectate spre a fi predate elevilor. Acest continut , prevazut in programa scolara, urmareste prezentarea adevarului revelat si este sistematizat in urmatoarele grupuri generale : domeniul studiilor istorice ( istoria biblica si istorie bisericeasca ) , domeniul sistematic ( catehism, dogmatica, morala, istoria religiilor ) si domeniul liturgic ( liturgica si continutul altor ramuri practice : drept bisericesc , misiune, apostolat, muzica bisericeasca, etc. ) . In sistematizarea continutului educatiei religioase in grupuri generale expuse, s-a tinut cont de urmatoarele aspecte din viata Bisericii :
- istoria biblica a fost folosita din primele zile ale crestinismului in catehizare ( predica Sfantului Apostol Petru la Cincizecime si in templu – F. Ap.2,14-36 si 3,12-26, cuvantarea Sfantului Arhidiacon Stefan – F.Ap.7,2-53);
- doctrina crestina a fost formulate de la inceput , de catre Biserica , in formule si marturisiri de credinta ( “ Este un Domn, o credinta , un botez “ – Ef. 4,5 );
- slujbele bisericesti si indeosebi Sfanta Liturghie au fost desavarsite , dupa pogorarea Duhului Sfant, de catre Sfintii Apostoli si urmasii acestora .
Profesorul de religie trebuie sa mentina echilibrul necesar in ceea ce priveste invatarea continutului specific si trairea religioasa. El trebuie sa imbine latura obiectiva cu cea subiectiva.
Conform pr. prof. Dumitru Calugar, continutului educatiei religioase trebuie selectat dupa anumite criterii ( D. Calugar , Catehetica p.139 ).
Criteriul pedagogic si psihologic cere sa alegem continutul in conformitate cu dezvoltarea psiho-fizica a elevilor ; cunostintele trebuie sa se potriveasca cu capacitatea lor de intelegere , deoarece invatatura crestina trebuie receptata nu doar ca un volum de cunostinte generale . Profesorului ii revine sarcina sa transmita invatatura si sa arate mijlocele si modul in care acesta se poate aplica in viata; intelegerea invataturii si trairea acesteia sunt posibile doar prin respectarea particularitatilor de varsta ale elevilor , intrucat invatatura crestina cuprinde si adevaruri de credinta mai greu de inteles , care nu se prezinta elevilor. Apare necesitatea unei gradatii in predare, de aceea se va incepe cu simple rugaciuni , cu semnul Sfintei Cruci, cu povestiri morale, apoi se va trece la continuturi din istoria biblica, istoria bisericeasca , morala, dogmatica si liturgica ( simple la inceput si mai complexe pe parcurs ). De asemenea, continutul selectat trebuie corelat cu notiunile pe care elevii le asimileaza la celelalte discipline scolare ( literatura, istorie, muzica , geografie, biologie etc.) .
Criteriul teologic cere alegerea acestui contiut reprezentativ pentru invatatura Bisericii si adecvat pentru trezirea si intarirea credintei elevilor intrucat “ credinta vine din auzire “. In urma lectiei , credinta elevilor este intarita doar daca ei isi vor lamuri o parte din intrabarile pe care si le pun in legatura cu continutul educatiei religioase si cu viata religioasa.
Criteriul actualitatii si al iubirii de patrie cere, pe de o parte, selectarea continutului care poate servi ca indreptar pentru viata crestina, iar pe de alta parte, selectarea continutului care sa conduca la dezvoltarea constiintei apartenentei la un popor care s-a nascut crestin si la formarea idetitatii nationale. Adevarurile de credinta , faptele morale si intamplarile istorice din trecutul Bisericii ajuta la intelegerea mai clara a menirii omului in lume. Toti crestinii sunt chemati la ajutorarea semenilor si la desavarsirii lumii, pentru ca Mantuitorul a venit ca lumea sa aiba viata vesnica .
